luni, 11 februarie 2013

Ernest Bernea

 Ernest Bernea este o comoară încă ascunsă în mare parte. Opera lui este în curs de scoatere la iveală, deşi au trecut peste 20 de ani de la căderea comunismului şi plecarea lui la Domnul. Editura Predania se ocupă de această treabă minunată.
Ernest Bernea este un izvor care ne-ar putea da puteri nebănuite, dacă ne-am apropia să ne adăpăm puţin. De poftă, două picături:


 Decalog
1. Iubiţi adevărul; nu puneţi în scenă ca ceva real un fapt, atunci când adevărul e altul; iubiţi adevărul că el e lumină şi frumuseţe, e Dumnezeu.
2. Greşeala să nu o acoperiţi, ci să o ispăşiţi; se ştie că mărturisită e jumătate iertată.
3. Fiţi buni cu oamenii, dar apropierea de ei să o faceţi cu înţelepciune; să nu faceţi ca ei decât atunci când aveţi încrederea că cugetul şi fapta lor sânt bune.
4. Să nu acordaţi intimitate oricui; nu o datoraţi integral decât celor ce vă sânt rudenii spirituale. Intimismul, fără discernământ, e mai mult decât o vulgaritate, e un păcat: te vinzi şi nu ştii cui.
5. În relaţiile cu oamenii fiţi buni şi drepţi; orice acordaţi mai mult decât se cuvine poate cultiva înşelăciunea şi se plăteşte scump.
6. Evitaţi contactul apropiat cu oamenii lipsiţi de inteligenţă şi bunătate; fiţi pentru ei un model de înţelepciune şi virtute.
7. Fiţi statornici în hotărârile voastre; consecvenţa întăreşte personalitatea.
8. Când iubiţi pe cineva, dăruiţi-vă integral; o dragoste adevărată cere depăşire de sine, puritate şi putere de jertfă. Dragostea mare are un fior religios.
9. Să vă respectaţi cuvântul. Cuvântul nu este un instrument de inducere în eroare şi nici ceva cu care poţi răni sufletele oamenilor; cuvântul trebuie să aibă izvoarele cele mai pure, adică divinitatea.
10. Fiţi sinceri şi curaţi în tot ce faceţi, ca şi când Dumnezeu ar fi de faţă.
(24.I.1984 – Bucureşti)


 Întrebare

Sânt trist pentru tine, frate, că mă îndemni numai la rău. Vrei să scormonesc muşuroaele infirmităţilor morale şi la aceasta, ce-mi oferi? Nici măcar platitudinea şi un dulce somn.
Oamenii trăiesc şi mor întristaţi pentru că sânt mărginiţi şi le e teamă de efort. Ei nu doresc să cunoască împletitura sfântă a vieţii.
Pretutindeni curge fermecătoare apa vie a lumii, marile înţelesuri în lucrurile mari şi mici, în larg şi în preajma noastră, dar noi nu ştim nimic.
De ce ucidem frumuseţea?
(12.IV.1966 - Bucureşti)
Din volumul: Ernest Bernea, Meditatii filosofice 


Din prezentarea volumului "Meditaţii filosofice":
Este uimitor curajul cu care Ernest Bernea scotea la lumină întunecimile comunismului, în plină epocă ceauşistă, intuind curentele culturale care vor dezrădăcina, în mare măsură, temeiurile Creştine de vieţuire, peste doar douăzeci de ani: freudismul (care este, de fapt, un pansexualism satanic, receptat necritic de masse); feminismul; umanismul atheu; civilizaţia tehnicistă - care îl reduce pe om la stadiul de unealtă; idolatrizarea trupului, în paguba duhului; democraţia ca formă carentă de guvernământ şi ca expresie a masselor; într’un cuvânt, desfăşurarea vieţuirii omului în sfera lui „a avea,” nicidecum în orizontul lui „a fi.”

Un comentariu:

Alexut spunea...

Foarte fain, mersi tare mult!!!