28 noiembrie - Părintele Arsenie Boca

"Numai atâta bine putem face, câtă suferinţă putem ridica de pe el. Numai atâta mângâiere putem aduce între oameni, câtă amărăciune putem bea în locul celor ce vrem să-i mângâiem."

Părintele Arsenie Boca

Seceta şi lipsa iubirii

E secetă cumplită, drumul e prăfuit ca vara, valea e aproape secată, pământul e împietrit... Omul? Împietrit şi el în depărtarea sa de Dumnezeu, batjocoritor la adresa naturii şi a celui de lângă el.

"Dacă omul ar fi cine se crede, ar da ordin naturii şi ea ar trebui să îl asculte. Dar ea n-ascultă decât de Făcătorul ei. De aceea noi, cunoscându-L pe El stăpânul ei, noi ne rugăm, şi, deşi nevrednici, Dumnezeu ne ascultă rugăciunea.
Natura nu ascultă de autoritatea omului, ci ascultă de autoritatea lui morală, de sfinţenia lui. Ascultă de acea înrudire a omului cu Tatăl său şi făcătorul naturii. Natura nu se impresionează de frumuseţea omului, prea puţin de ştiinţa lui, şi deloc de autoritatea lui. Ascultă însă de smerenia lui." (Părintele Arsenie Boca)

N.

N-am (ne)voie să mă smintesc

Când am realizat importanţa nejudecării, mi s-a schimbat viaţa, pur şi simplu. De atunci rezonez foarte tare când citesc ceva despre asta şi aşa de mult mi-aş dori să ştie toată lumea cât de păgubos este acest păcat (şi cât de viclean, căci îi găsim la nesfârşit justificări, care mai de care mai fine...)...

Cum tocmai am citit ceva la Părintele Proclu Nicău, vă împărtăşesc şi vouă:
"Prin câte am trecut, am observat aşa: chiar dacă văd cele mai mari păcate, cele mai mari blestemăţii, pe la unele persoane, n-am voie să mă smintesc. N-am nevoie. Odată ce-am cunoscut puterea Duhului Sfânt. Şi totodată spune-aşa: „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi”. Asta este judecata lui Dumnezeu. Dumnezeu îi va judeca şi pe ei, şi pe noi. Nu îi treaba noastră cu judecatul. Şi-amu, am observat: de când m-am păzit a nu judeca, am mai multă dragoste de-aproapele, nu mă mai birui din mânie cum mă mai biruiam înainte. Eu, dacă-l judec pe cel desfrânat, îs călcător de lege, ca şi el. El o călcat o poruncă şi eu am călcat a doua. Şi amândoi suntem călcători de lege. Legea lui Dumnezeu nu dă voie, că Judecata a lui Dumnezeu este, El va judeca cum va şti el, nu noi"

Iată cum se comportă cei înţelepţi:
"Dar creştinii care sunt sporiţi nu se smintesc. El zice: „E fratele nostru. El a căzut amu, eu am căzut altă dată, dar el poate se mărturiseşte, poate plânge, poate pune început bun, şi eu rămân cu judecatul. Şi eu dacă judec, Duhul Sfânt mă lasă în părăsire şi eu nu mai pot spori pe calea duhovnicească.”"

Şi încă ceva: nimeni nu are nici un merit pentru necăderea sa:
"... chiar din acei duhovniceşti, care se biruie de judecat şi osândeşte, că nu face ca el, că nu ştiu ce, el nu-şi dă seama că e ajutat de Duhul Sfânt ca să nu cadă."

Post cu folos şi gânduri bune!
N.

Ciorbă tip „de burtă” (de post)

De vreo două luni îmi doresc să fac ciorba Laurei „de burtă”. Nu am găsit însă nicicum ciuperci pleurotus, parcă dispăruseră de pe faţa pământului; iar cu champignon nu m-am îndurat să fac, mi s-a părut că se duce tot efectul :). Marţi însă, în proaspăt deschisul Kaufland din Făgăraş, ce găsesc? O ultimă caserolă rătăcită cu… pleurotuşi. La cât o căutasem, nu m-am îndurat să o las pe raft. Dar ce să mă fac? Căci ciorba era de dulce, şi tocmai începuse postul. Dar iată că, în stilu-mi specific care mai şi ratează uneori, m-am riscat la o invenţie: variantă de post. De data asta mi-a mers. Încă incredibil de bine.


Ingrediente:

• 500 g ciuperci pleurotus
• 4-5 morcovi potriviţi
• 2 cepe
• ulei
• 2 bucăţi gogoşar murat
• o căpăţână de usturoi
• 4-5 litri apă (atât are oala mea de ciorbă)
• sare, piper, vegeta de casă (sau legume uscate)
• oţet de mere (sau borş)
• opţional – lapte de soia făcut în casă

Se căleşte ceapa cu morcovul în ulei, se adaugă apa şi se lasă să fiarbă. Între timp se taie ciupercile felii ca de burtă, gogoşarul bucăţele mici şi se adaugă şi ele. Se lasă să fiarbă cam 20-25 de minute, se acreşte cu oţet sau borş, după preferinţă, şi se adaugă usturoiul pisat şi restul condimentelor.

poze făcute la bec; în dreapta varianta cu lapte de soia

Pentru o masă festivă sau pentru a induce şi mai bine în eroare audienţa care nu agreează postul :), se adaugă şi lapte de soia făcut în casă (nu de cumpărat, căci are un gust specific). Eu am un aparat special, cu care fac şi pentru vecini :) (din 80 g iese peste 1 litru de lapte). Îl folosesc doar la anumite preparate, de obicei ca să fac maioneză.
Şi o remarcă: nu am mai postat reţete de aproape un an jumătate. Ce-o fi? :)
Post bucuros şi cu folos!

N.

Merinde la început de drum

Astăzi mi-am dat seama că e a treia zi de post şi eu în afară de regim alimentar nu simt, nu văd nimic nimic. Răceala care mi-a anulat întâlnirea cu copiii de sâmbătă mi-a permis un moment de respiro. A început Postul, unde ţi-e bucuria? Doamne, vreau să fiu cu Tine!
Lupta mea: timpul şi o ierarhizare a priorităţilor; altfel mor încet.

Hrană pentru suflet:

"Iată ce ne învaţă Iisus: mai întâi Însuşi a postit. Nu i-a trebuit, dar va zice cândva: „Pildă de viaţă v-am dat vouă!” Deci nouă ne trebuie post, pentru înfrânarea patimilor, pentru subţierea minţii, pentru sporirea în noi a Duhului Sfânt, care ne descoperă căile mântuirii. Postul ne ajută să înţelegem rosturile mai mari ale lui Dumnezeu cu omul. El e un toiag de drum prin viaţa aceasta cu trup pieritor spre veacul viitor, în care trebuie să ne desprindem de aici.
Dar să nu ţinem postul într-un înţeles îngust. Căci sunt unii care cred că a nu mânca carne, şi cele asemenea, ar fi tocmai de ajuns ca să se cheme că ai postit. Nu mănânci carne de porc, dar carne de om mănânci: clevetind, muşcând cu gura, osândind cu vorba şi ucigând cu gândul. Postul nu e, mai ales în creştinism, numai un regim al stomacului. Avea şi Sf. Pavel de aceştia, înguşti cu socoteala, cărora trebuia să le spună că: „nu stomacul sau mâncarea ne va pune pe noi înaintea lui Dumnezeu”. A face din post numai o chestiune de stomac însemnează a îngusta rostul cu care a postit Iisus; - ceea ce ar fi o ocară. (…)
Iată cum vede Domnul nevoinţa postului: tot ca o împlinire cu lucrul, o trăire a iubirii de oameni." (Părintele Arsenie Boca)

„Ce este postul? Postul, ca orice infranare de la cele ale lumii acesteia, de la cele ale vietii biologice, este parte dintr-o nevointa omeneasca prin care micsoram putin partasia noastra cu materia, cu biologia. E o taina in om, unde, imputinandu-se puterea acestei biologii grosolane, se poate da mai mult liber-frau duhului sa-si exprime ale sale.” (Părintele Rafail Noica)

De mare ajutor: colindele.

Camarzani - Din cer senin
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse

Manastirea Camarzani - 02. Colindam, colind
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse

N.

Împreuna-călătorie din Postul acesta…

… va fi, ca şi anul trecut, în varianta ei tainică.

Realizez acum că sfârşitul de an este pentru mine mai dificil, mai apăsător, aglomerat (parcă duc în cârcă restanţele anului întreg), mai obosit… Spre deosebire de Postul Mare, când simt bucuria Învierii, iar slujbele lui speciale mă umplu de acea „tristeţe plină de nădejde, strălucitoare”, Postul Crăciunului mă interiorizează mai mult. Este, pentru mine, o perioadă nostalgică, de cugetări şi bilanţuri, de conştientizare a nepregătirii sufletului meu pentru primirea Pruncului Ce Se va naşte. Şi o umilă încercare de a schimba această realitate…

Vă doresc tuturor un post cu folos. Dacă doriţi să ne rugăm împreună, rugăciunea de la ora 22 rămâne valabilă, iar detaliile le găsiţi tot aici.

Sfântul Ioan Gură de Aur, cel prăznuit astăzi, să ne insufle cugetarea cea înţeleaptă şi mântuitoare!

N.

Ziua Sfântului Nectarie la Şinca Nouă

O împărtăşire de suflet, în mod special pentru cei care au fost doar la priveghere, dar ne-au însoţit în rugăciune şi în ziua praznicului, de pe la serviciile lor.

Dar şi pentru cei care nu au ajuns deloc…

N.

O săptămână cu sfinţii

Programul de săptămâna aceasta:

marţi, 8 noiembrie - Sfinţii Arhangheli 
- hramul bisericii din Perşani - ora 13 - Sf. Maslu

miercuri, 9 noiembrie - Sfântul Nectarie - hram la Mănăstirea Şinca Nouă

marţi seara, ora 20 - priveghere (Vecernie cu Litie şi Utrenie)
miercuri dimineaţa, ora 9 - sfinţirea apei, acatistul şi Sf. Liturghie

vineri - Sf. Mina - hramul bisericii din cartierul Noua, Braşov
joi şi vineri, zile cu un mare invitat:

O săptămână binecuvântată să aveţi!

N.

Cu drag de duhovnic…

Nu ştim să ne preţuim duhovnicul… (Presupunând, bineînţeles, că am înţeles ce înseamnă duhovnicia şi duhovnicul, şi l-am căutat, şi l-am găsit, şi acum ne bazăm pe el ca parte obligatorie pe Cale.) Nu e de mirare că avem tot mai puţini duhovnici buni. De meritat nu-i merităm oricum, dar măcar de i-am preţui. Să nu ajungem să îi preţuim doar atunci când îi pierdem…

N.