“Acolo e adevarata sărbătoare, acolo unde e mântuirea sufletelor, unde e pace şi inţelegere, unde e alungat orice gând lumesc, unde e izgonit strigătul, zgomotul, umbletele bucătarilor, tăierile de animale; unde în locul acelora sălăşluieste liniştea, pacea, dragostea, bucuria, bunătatea şi alte nenumărate bunătaţi … Postul este hrana sufletului; şi, după cum hrana trupească ingraşă trupul, tot aşa şi postul face mai puternic sufletul, îl face mai uşor, îi dă aripi, îl face să stea la înălţime, să se gândească la cele de sus şi să se ridice mai presus de plăcerile şi dulceţile acestei vieţi.”Avva Pimen
Postul nu este doar un regim alimentar, deşi îl presupune şi pe acesta. Este mult mai mult, este o atmosferă, un stil de viaţă. Am găsit despre acest aspect un text minunat la Părintele Schmemann şi am extras pentru voi câteva fragmente:
Icoana şi muzica bizantină constituie latura imagistică şi sonoră a ascezei. Am amintit de acestea două căci, mi se pare, prin ele omul se poate desprinde mai uşor de lumea imaginilor şi zgomotelor provocatoare de mii de patimi şi păcate.
Există, apoi, asceza ca post, rugăciune, filantropie, suferinţă. La auzul acestor cuvinte, oamenii de astăzi, în majoritate, întorc spatele. Doar filantropia, văzută ca asistenţă socială, voluntariat şi luptă împotriva inegalităţilor este, în general, acceptată. Din ceea ce-mi prisoseşte dau şi celui în nevoie. E un lucru bun, dar nu face parte din asceză, din „banii văduvei din Evanghelie“. Postul (ca purificare a omului în întregul său psihosomatic), rugăciunea (ca depăşire a egocentrismului prin legătura cu Dumnezeu) şi acceptarea suferinţei (ca mijloc de exorcizare a răului din om şi din lume) alcătuiesc taina ascezei, ca răspuns personal şi comunitar la „consumismul“ contemporan.
"A inceput Postul Craciunului, o vreme de uitare a durerilor din noi, o vreme de curatire interioara, de luare de atitudine fata de omul rau inradacinat in coardele inefabile ale strafundului fiintei, o vreme de dezapezire a gandurilor si-a nazuintelor albe din inimile noastre."
"Postind, suntem mai lucizi de misiunea noastra in lume, suntem mai dornici de celalalt, nu ne mai plictisim de-atata tevatura de zi cu zi, nu ne mai enervam la culme in trafic, nu ne mai simtim stingheri in lumea celorlalti, nu mai exageram cu nimic. Caci Dumnezeu ne-a pus gand bun pentru Craciun, tuturor: si celor buni si celor rai, si celor mici si celor mari, si celor cuminti si celor nazdravani. Lumii intregi, cu tot efectivul ei de marsavii si frumuseti.
Iată o parte din titlurile acestui număr:
În afară de postire, rugăciunea comună de la ora 22 şi principiile enunţate, am mai primit două propuneri, pe care eu le-am pus deja în aplicare şi mi-au fost spre bucurie şi folos:Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei care au adormit în nădejdea învierii şi a vieţii veşnice: părinţi şi fraţi ai noştri şi dreptslăvitori creştini, care odihnesc aici şi pretutindeni; sălăşluieşte-i cu sfinţii Tăi acolo unde străluceşte lumina feţei Tale, iar pe noi ne miluieşte ca un bun şi de oameni iubitor.
Dăruieşte, Doamne, iertare de păcate tuturor părinţilor şi fraţilor noştri, care mai înainte de noi s-au mutat, întru buna credinţă şi întru nădejdea învierii, şi le fă lor veşnică pomenire.
Dumnezeul nostru, nadejdea tuturor marginilor pamantului si a celor ce sunt pe mare departe, Cel ce mai inainte ai tocmit, prin Legea Ta cea Veche si cea Noua, aceste zile de post, la care ne-ai invrednicit sa ajungem acum, pe Tine Te laudam si Tie ne rugam: intareste-ne cu puterea Ta, ca sa ne nevoim intru ele cu sarguinta, spre marirea numelui Tau celui sfant si spre iertarea pacatelor noastre, spre omorarea patimilor si biruinta asupra pacatului,- ca impreuna cu Tine rastignindu-ne si ingropandu-ne, sa ne ridicam din faptele cele moarte si sa petrecem cu buna placere inaintea Ta intru toate zilele vietii noastre. Ca Tie se cuvine a ne milui si a ne mantui pe noi, Hristoase-Dumnezeule, si Tie slava inaltam, impreuna si Celui fara de inceput al Tau Parinte, si Preasfantului si bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Adu-Ţi aminte, Doamne, de soborniceasca şi apostolica Ta Biserică, pe care ai agonisit-o cu scump sângele Tău. Înnoieşte-o, întăreşte-o, răspândeşte-o, înmulţeşte-o, împac-o şi o păzeşte nebiruită de porţile iadului în veci, iar dezbinările ei le potoleşte.
Pomeneşte Doamne, pe toţi ierarhii Bisericii Ortodoxe Române şi de pretutindeni, în pace, întregi, cinstiţi, sănătoşi, îndelungaţi în zile, drept învăţând cuvântul adevărului Tău.
Duminică începe Postul Naşterii Domnului. Într-o lume tot mai nebună, cred că e vital să strângem rândurile, să ne sprijinim, să ne mângâiem, să ne rugăm împreună şi unii pentru alţii. Adică să postim împreună, pentru că Postul le cuprinde pe toate acestea, şi încă ceva: o auto-disciplinare care ne dăruieşte libertate. Libertatea de a putea face şi altfel decât „cum îţi vine”, o libertate de care avem mare nevoie.
Privegherea a început cu Vecernia:
a continuat cu Utrenia şi Paraclisul Sfântului:
şi apoi dezlegările care se citesc de hram.
Slujba a început la ora 9, cu Acatistul Sfântului:
şi a continuat cu Sfânta Liturghie, în care au slujit 20 de preoţi şi un diacon (90% sub 35 de ani) într-o comuniune pe care eu, din biserică, am resimţit-o profundă, iar părintele meu, din altar, mi-a confirmat acest lucru:
A urmat sfinţirea apei:
şi cuvântul de mulţumire al Părintelui Matei, pentru dragostea oamenilor din Şinca Nouă, a primarului şi a preotului lor, a părinţilor slujitori. Cum spunea însă Părintele Cornel, care a ţinut cuvântul de învăţătură, dragostea oamenilor pentru Părintele Matei este doar un răspuns la dragostea sfinţiei sale. El este cel care ne-a iubit mai întâi:
şi răspunsul cred că se vede din mulţimea preoţilor slujitori care l-au urmat pe Părintele şi aici, la Şinca Nouă:
Iată şi corul bisericii, în frunte cu primarul lor:
Interiorul paraclisului care va adăposti moaştele Sfântului Nectarie şi îi va avea ca ocrotitori pe Sfântul Nectarie şi pe Sfânta Anastasia Romana:
trapeza şi chiliile:
Iată şi ruinele vechii bisericuţe de piatră, acum protejate de intemperii:
Iată şi fragmente din pictura care o împodobea:
După cum vedeţi, deşi s-a avansat destul de mult, călugării nu se vor putea muta anul acesta în noul aşezământ. Rugaţi-vă în continuare pentru finalizarea lucrărilor, iar dacă vreţi să fiţi parte din ctitorie, numărul de cont îl găsiţi aici.