sâmbătă, 24 mai 2008

Sfintirea unei biserici

Din cauza furtunii de miercuri ne- a picat netul, chiar cand sa postez despre sfintirea bisericii din Vad (un sat din apropiere, cunoscut pentru Poiana narciselor), la care am participat. Recuperez însă acum. Este un eveniment deosebit, unic in viata unui lacas de cult si al unei comunitati.
La sosirea Inaltului nostru, preotii i-au iesit in intampinare cu Sf. Evanghelie . Am intrat în biserică:
A fost pregătită Sfânta Masă a Altarului ce urma să fie zidit.
Iată şi nişa în care urmau să fie puse Sfinte Moaşte.
Înaltul ne-a explicat rânduiala care urma şi semnificaţia ei.
A început slujba sfinţirii, la intrarea în biserică.
Am înconjurat biserica, la fiecare punct cardinal citindu-se din Sf. Evanghelie, stropindu-se cu apă sfinţită peretele bisericii şi fiind însemnat cu Sf. Mir.
După intrarea în biserică s-a citit hrisovul de sfinţire (un document care atestă sfinţirea şi date despre arhiereul care a săvârşit-o, biserică etc.), care urma să fie pus în firida din Masa Altarului.
Au fost puse în această firidă Sfinte Moaşte, hrisovul de sfinţire şi pomelnice cu numele ctitorilor bisericii, apoi s-a pecetluit cu ceară.
Părintele Mitropolit şi preoţii prezenţi au spălat apoi Sfânta Masă cu apă, săpun şi bureţi, au clătit cu apă de trandafiri.
Au şters-o cu 7 prosoape.
Masa a fost sfinţită cu Sf. Mir, s-au lipit cu ceară chipurile celor patru Evanghelişti pe colţurile Sfintei Mese, după care s-a pus un acoperământ legat cu şnur la două capete, care s-au strâns pe sub piciorul mesei. Capetele au fost prinse şi înnodate deasupra Sfintei Mese, aplicându-se pe ele ceară roşie şi sigiliul Mitropoliei Ardealului.
Au fost însemnaţi cu Sf. Mir şi pereţii interiori.
Apoi a început Sf. Liturghie.
Un moment f.drag mie la Liturghia cu arhiereu, când în timpul rostirii Crezului acesta îngenunchează, iar ceilalţi preoţi ţin un acoperământ numit Sf. Aer deasupra capului lui:
Părintele paroh a fost hirotesit iconom.
La sfârşitul slujbei, toată lumea a avut voie să intre şi să se închine în altar, ceea ce se întâmplă doar în această zi a sfinţirii bisericii. După aceea NIMENI (nu doar femeile) nu mai are voie să intre, în afară de preot şi cel care primeşte binecuvântare de a face o treabă acolo.
Natalia

6 comentarii:

Anonim spunea...

Hristos a inviat!
Imi foarte plac povestile cu poze, deci multumesc si pentru aceasta, ultima:) Ce albastrica e biserica! Si ce adanci sunt toate randuielile Bisericii. Dar, din pacate pentru multi, nu pot fi intelese decat "dinautru". Analizate din afara sunt cel mult un ritual invechit -- dinautru sunt viata, esenta, legatura in afara timpului si spatiului fizic, viere. De asta, cand nu le (mai) traim cu adevarat, desi asistam la ele, cred ca e semn ca suntem mai degraba in afara, decat inauntru. Sa ramanem in ele, deci! Si sa ramanem in bucurie! Ioana

MunteanUK spunea...

Hristos a inviat!

bine ai revenit online, mai ales cu vesti bune, ca doar nu putea un picut de furtuna sa va strice un asemnea eveniment, cum a stricat net-ul...

intr-adevar, sfintirea unei biserici e un eveniment minunat si ma bucur ca ti-a daruit Domnul sa reusesti, fie si din numai cateva poze si cuvinte, sa redai atmosfera respectiva. poate ca pentru multi dintre noi ramane un eveniment de 'o sigura data in viata' - eu deja sunt chiar foarte binecuvantat, ca am trait o data 'live' aceasta si acum am avut ocazia sa 'retraiesc' lucrurile pe blogul tau.

mai mult, mi-ai dat un motiv in plus de a ma opri vreodata in Vad, un loc minunat, prin care am fost doar in trecere de multe ori. Doamne ajuta!

Natalia spunea...

Multumesc, Ionica draga! Imi pare mie rau ca nu am putut povesti mai frumos ce s-a petrecut acolo, desi Inaltul ne-a explicat ce mare lucru este incredintarea acestui spatiu lumesc, făcut de mână omenească, lui Dumnezeu, Care primeste in smerenia Lui sa locuiasca in casă făcută de om...
Ai tu dreptate insa cand zici ca oricum asa ceva trebuie trait din interior, asa că... dea Domnul această bucurie tuturor!

Natalia spunea...

Adevarat a inviat, Bogdan!
Asa e, trăirea unui asemenea moment e o adevărată binecuvântare. Şi pentru noi a fost prima dată (sperăm însă că va urma cândva, când va rândui Domnul, pentru că biserica trebuie mai întâi pictată - şi mai înainte de asta şi câştigată în proces - şi sfinţirea bisericii noastre). A fost impresionant şi pentru mine, iar pentru părintele meu, care şi-a pus mâinile în slujba zidirii Altarului şi (pe lângă altele) a uns cu ele Masa cu Sf. Mir, nu mai vorbesc... După aceea mi-a dat şi mie să îi miros mâna; era un parfum... dumnezeiesc!

@irina_sweet_home spunea...

Hristos a inviat!

Nati, ce atmosfera deosebita!Multumesc pentru acest articol, pot spune ca e prima data cand "particip" la sfintirea unei Biserici :)

Natalia spunea...

Cu drag, Irina, sa dea Domnul sa se intample si „fata catre fata“ cu aceasta lucrare a Domnului, cine stie... poate chiar la biserica noastra :).