sâmbătă, 17 mai 2008

Duminica Slabanogului

Mâine este Duminica a 4-a după Paşti, numită şi Duminica Slăbănogului, după cel care a fost vindecat de către Hristos în fragmentul din Evanghelie care se citeşte în această zi, pe care îl găsiţi aici.

Mi-au rămas la suflet două idei:

  • - “Iată că te-ai făcut sănătos: de acum să nu mai greşeşti, ca să nu-ţi fie ţie ceva mai rău (Ioan 5, 14). Bolile pot fi deci şi consecinţe ale păcatului. (Nu întotdeauna, pentru că în alt loc Mântuitorul spune despre orbul pe care L-a vindecat că nu din cauza păcatelor lui, nici ale părinţilor lui a fost bolnav, ci ca să se arate prin El slava lui Dumnezeu.) Să ne întrebăm deci, şi mai ales să Îl întrebăm pe Domnul, atunci când suntem bolnavi, care este cauza bolii noastre, pentru ca nu cumva să fie din păcate pe care le-am făcut şi nu ne-au fost iertate pentru că nu ne-am pocăit pentru ele, nu I-am cerut iertare Domnului în Taina Spovedaniei.
  • - Aşa cum spune Sf. Ioan Gură de Aur, slăbănogul este o comoară de răbdare, înţelepciune, statornicie şi neclintită nădejde în Dumnezeu, care ar trebui să ne fie exemplu. Deşi era la pat de 38 de ani şi ceea ce trăia el nu se putea numi viaţă (o cântare din Vecernia zilei îl numeşte „mort neîngropat”), omul stătea cu răbdare şi nădejde la Dumnezeu să fie vindecat în acea scăldătoare unde o data pe an se întâmplau minuni. De unde ştim că avea răbdare, înţelepciune şi nădejde? Pentru că atunci când Hristos (despre care ştim din alte Evanghelii că punea la încercare credinţa omului) îl întreabă: „Voieşti să fii sănătos?” nu se supără că aparent este luat peste picior (cum să nu vrea? doar de-asta stătea acolo!), ci răspunde smerit, spunându-şi durerea: „Doamne, nu am om, care să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa”

Să nu uităm deci: răbdare, înţelepciune, statornicie şi neclintită nădejde în Dumnezeu.

Ca un mort neîngropat fiind slăbănogul, văzându-Te pe Tine a strigat: „Miluieşte-mă, Doamne! Că patul meu mormânt s-a făcut mie. Care-mi este folosul vieţii? Scăldătoarea oilor nu-mi este de ajutor, căci nu am pe nimeni care să mă arunce când se tulbură apele. Ci la Tine vin, Izvorule al tămăduirilor, ca şi eu împreună cu toţi să strig: Atotputernice Doamne, slavă Ţie!”

Toate Îţi sunt Ţie cu putinţă, Sfinte, toate Te ascultă, toate Ţi se supun. Adu-Ţi aminte de noi toţi şi ne miluieşte, ca un iubitor de oameni!

Vecernia Duminicii

Cuvinte la această Duminică:

Sf. Ioan Gură de Aur

Război întru Cuvânt

Natalia

Niciun comentariu: