Trăirea prin rugăciune a Săptămânii Patimilor
În societatea noastră Sfintele Paşti au primit conotaţii străine de religie, odată cu introducerea, pentru copii, a cadourilor aduse de aşa-zisul „iepuraş“, încercându-se astfel deplasarea accentului de la semnificaţia creştină a Sfintelor Paşti la cea a unei sărbători a bucuriei lumeşti. Părinţii irosesc foarte mult timp pentru a face cumpărături, adeseori inutile, preocupându-se de haine, diferite cadouri sau alte lucruri exterioare, grija pentru cele sufleteşti ajungând nesemnificativă. Abia dacă se mai gândesc la semnificaţia divină a praznicului, la celebrarea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, care a pătimit pe cruce pentru a răscumpăra păcatele întregii omeniri. De aceea, este important de subliniat faptul că în această perioadă, pregătirea copiilor pentru Marele Praznic al Învierii Domnului trebuie să se răsfrângă cu preponderenţă spre suflet, prin participarea cu bucurie la slujbele din perioada premergătoare Sfintelor Paşti. Acestea au menirea de a-i pregăti pentru marea sărbătoare a Învierii Domnului.
În Săptămâna Patimilor, se ţin seară de seară la biserică slujbele numite Denii. Acolo se formează o atmosferă extraordinară de rugăciune şi prin participarea copiilor care, cu glasurile lor îngereşti pot aduce slavă lui Dumnezeu. Îi putem face să înţeleagă şi să trăiască semnificaţia fiecărei slujbe din Săptămâna Patimilor doar dacă îi îndrumăm să fie prezenţi la fiecare Denie. Le putem povesti acasă despre patimile Mântuitorului sau putem viziona filme pe această temă. Fiecare din cele şase zile, la care participăm, are o însemnătate deosebită în şirul desfăşurării evenimentelor, pe care le-o putem prezenta copiilor într-un limbaj pe măsura înţelegerii lor.
De asemenea, putem găsi diverse prilejuri pentru a discuta cu copiii despre semnificaţia praznicului ce se apropie. De exemplu, atunci când aprindem candela în faţa icoanei Învierii Domnului, putem deschide o discuţie despre personajele pe care le văd, putem căuta în Biblia istorisită pentru copii pasajele legate de acest eveniment ca să le citim împreună, putem învăţa cu ei troparul sărbătorii: „Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le“ sau diverse pricesne mai uşoare.
Slujba Învierii şi semnificaţia ei
Este foarte important cum trăim această sărbătoare în familiile noastre ortodoxe, cum primim în suflete Bucuria Învierii Domnului, dar şi cum o transmitem copiilor noştri. Chiar dacă Slujba Învierii se săvârşeşte noaptea, putem să-i aducem pe copii la biserică, cerându-le să se odihnească înainte, pentru a putea sta treji şi pentru a fi prezenţi la momentele-cheie din cuprinsul slujbei de Înviere.
Slujba Învierii începe la miezul nopţii, când întunericul are cea mai mare intensitate, iar în biserică se sting toate lumânările. Spaţiul întunecos simbolizează întunericul morţii şi al iadului în care a coborât Hristos cu sufletul Său. Sufletul îndumnezeit al lui Hristos este simbolizat de singura candelă aprinsă de pe Sfânta Masă. Chemarea preotului "Veniţi să primiţi lumină!" este chemarea de a trece de la întunericul morţii la lumina vieţii veşnice.
Slujba se continuă cu procesiunea înconjurării bisericii, ca simbol al mărturisirii Învierii Domnului. Preotul citeşte apoi Sfânta Evanghelie a Învierii Domnului, ectenia mare şi se cântă troparul sărbătorii: "Hristos a înviat din morţi…” - cântare de biruinţă şi de bucurie. Slujba Sfintelor Paşti se continuă în biserică cu Utrenia, Ceasurile şi Sf. Liturghie, în cadrul căreia cei care au primit dezlegare de la duhovnic şi copiii se împărtăşesc. După Sf. Liturghie, pe nemâncate, se iau „Paştile“, rostind vestea cea bună: „Hristos a înviat!” şi aşteptând răspunsul „Adevărat a înviat!”.
Masa de Paşte
După un lung post, Paştele este aşteptat ca o izbăvire, ca o izbândă a luminii asupra întunericului, a binelui asupra răului, dar şi ca o sărbătoare a familiei. Mamele pregătesc de zor cozonacii, ouăle roşii sau încondeiate şi friptura de miel. Pentru pregătirea mesei de Paşte e bine să participe şi copii. De exemplu, în Joia Mare, când se înroşesc ouăle, putem să le cerem ajutorul, timp în care le povestim legenda ouălor roşii. Acestea reprezintă simbolul naşterii şi al reînvierii. Ouăle se vopsesc în roşu deoarece această culoare semnifică sângele Domnului Iisus Hristos vărsat pentru salvarea omenirii. Pentru a respecta reţetele tradiţionale, la colorarea ouălor se pot folosi foi de ceapă, foi de varză roşie, iar pentru modele petale şi frunze de flori. Se pot confecţiona diferite aranjamente în coşuleţe cu ouă înconjurate de iarbă.
La întoarcerea de la slujba Învierii copiii pot participa la aşezarea mesei, în mijlocul căreia punem cozonacul, ouăle roşii, pasca din brânză şi preparatele din miel. Dar să nu uităm câtă bucurie poate fi în sufletul unui copil în clipa în care ciocneşte un ou roşu şi rosteşte: „Hristos a Înviat!”, „Adevărat a Înviat!”, dar nici de jocul „Cine are cel mai tare ou roşu”.
Deşi prima zi de Paşti o petrecem în familie, în linişte şi armonie, bucurându-ne de Învierea Domnului şi de faptul că suntem împreună, să nu uităm să-i ducem pe copii la vecernia numită şi „A doua Înviere”. În unele biserici se organizează serbări, unde copii spun poezii şi cântări închinate Învierii sau se ţin adevărate concursuri de ciocnit ouă.
Astfel, emoţionaţi şi sensibilizaţi de întregul ritual al sărbătorii, ei vor vibra de fiecare dată când vor rosti: „Hristos a înviat!”. Atmosfera de bucurie a Învierii o păstrăm în suflete şi în perioada următoare, iar salutul "Hristos a înviat!" - "Adevărat a înviat!" este salutul creştin ortodox până la Înălţarea Domnului.
Prof. Laura Ciolan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu